1
Pe final de sesiune, după ce s-au adunat toate frustrările și după ce ne-am eliberat mintea de informațiile inutile care ni s-au cerut la examene, începe izbucnirea de nemulțumiri. Realizăm că facultatea nu e chiar ce credeam noi, că faptul că ai luat un examen nu te face cu nimic mai bun decât unul care nu a luat examenul și tot așa până trec nervii și începe noul semestru. Nervii și nemulțumirile vor reveni curând, la următoarea sesiune.


Oare ce le lipsește studenților la jurnalism?


Sincer, nu știu cu ce ar trebui să încep, iar această listă nu este ordonată în funcție de prioritate, importanță sau gravitate și este rezultatul propriei experiențe la jurnalism, în București.


1. Tehnologia care întreține meseria

Degeaba învață studenții cum ar trebui să fie o știre, cum ar trebui să meargă ei pe teren, să filmeze, să monteze, apoi să retușeze. Degeaba știu ei ce este o știre beta și că există mai multe tipuri de planuri care alăturate pot forma o secvență. Nu ajută la nimic dacă ei nu fac asta măcar o dată. Dar camere nu-s, calculatoare nu-s, iar despre microfoane sau mixere nici nu mai amintim.


2. O revistă sau un post de radio, fie și online

E aproape de necrezut că o facultate de jurnalism nu are o revistă a ei. Cred că fiecare liceu are o revistă în care publică elevii, dar o facultate de jurnalism nu are așa ceva. Nici măcar nu trebuie depus prea mult efort pentru asta, cu timpul studenții se vor ocupa singuri de ea. La fel și un post de radio. Ar putea avea mai mult succes decât multe dintre publicațiile actuale pentru că studenții ar face-o cu profesionalism, ca la carte și cu pasiune. Jurnalism de calitate, cum ne place să spunem.


3. Cărți ceva mai actuale

Nu vă supărați pe mine, nu am nimic cu Bertrand, dar undeva în cartea lui, mă punea să-mi imaginez o scenă ce se va fi întâmplat în anul 2010. Citeam asta prin anul 2013, iar eu nu puteam decât să constat că autorul a prevăzut întocmai viitorul ce avea să se întâmple în vreo zece ani. Ăsta a fost doar primul exemplu concret care mi-a venit în minte, dar sunt convinsă că studenții și profesorii știu exact despre ce vorbesc.


4. Un curs de dicție

Obligatoriu. Există un curs de dicție care este facultativ și la care se înscriu toți studenții, iar apoi cursul nu se mai ține pe motiv că sunt prea mulți studenți înscriși. Eu așa am pățit. Straniu, nu?
În plus, aș adăuga și ceva care să implice limba română, că d-aia auzim la tv cuvinte folosite greșit sau, mai rău, greșeli gramaticale.


5. Practică, practică, practică

Iar la final, practică. Poate că studenții nu ar avea decât de comentat pentru că primesc prea multe teme și nu au timp sau chef. Eu asta aș fi spus. Dar abia mai târziu realizezi că din teorie nu rămâi decât cu două informații, iar practica îți bagă teoria în cap fie că vrei, fie că nu. Tot practica din facultate te-ar putea transforma în jurnalistul ăla de calitate despre care ai citit în cărți. Ai învăța totul despre deontologia jurnalismului, despre etică și despre cele trei surse care fac o știre.

Sunt convinsă că lista ar putea fi nesfârșită, dar știm că nu se poate ca totul să fie perfect. Cu toatea astea, facultatea de jurnalism nu este chiar așa de rea, iar cine spune că nu a învățat chiar nimic în facultate, înseamnă că nici nu i-a trebuit să învețe ceva.
Facultatea este plină și de lucruri bune, iar dacă ar fi să aleg din nou, aș alege tot facultatea de jurnalism. Dar e bine să spunem ce ne lipsește, cu timpul ar putea intra în subconștientul celor care pot schimba ceva.

Ne place FJSC, dar ar putea fi mult mai bine. :)