1

Tinerele talente din România pleacă la studii în străinătate. Auzim asta atât de des, încât nu mai avem nevoie de dovezi pentru a o crede. Dar la noi cine vine? Suntem noi oare acel "american dream" al cuiva?

Surprinzător sau nu, da, suntem! Există acolo, undeva, părinţi care visează că îşi vor trimite copiii la studii în România. Acei părinţi sunt moldovenii. Cei de peste Prut, desigur.  Fiecare dintre noi a întâlnit în liceu sau în facultate astfel de cazuri. Am citit recent un articol care spunea că doar 10% dintre tinerii moldoveni care studiază în România vor să se întoarcă în ţara natală. Am vrut să mă conving de asta, discutând cu câţiva studenţi moldoveni. 

Ea este Olguţa

Pe Olguţa am cunoscut-o când eram clasa a X-a. Ea era cu un an mai mică, învăţam în acelaşi liceu, Colegiul Naţional "Mihai Eminescu" din Buzău. Era micuţă de înălţime, blonduţă şi cu părul ondulat. Avea un accent ciudat, nou pentru urechile mele. Era îndrăzneaţă, dar părea simpatică. Îmi amintesc momentul când ne-a prezentat-o diriga: "Ea este Olguţa. Este din Republica Moldova". Atunci mi s-a făcut milă de ea. Părea aşa micuţă şi firavă! Parcă nici aşa îndrăzneaţă nu mai era.

De atunci, Olguţa era peste tot. Aniversarea liceului, "Ziua Porţilor Deschise", cercuri de lectură. Toată lumea se purta frumos cu ea. Părea o fată fericită. Nu ai fi zis că doarme cu capul pe propria-i pernă doar de trei ori pe an.

După 5 ani

Abia când am ajuns la facultate m-am pus în locul ei. Atunci am înţeles cum e să îţi fie dor s-o vezi pe mama zâmbind în fiecare zi din alt loc decât din poze. După 5 ani, am căutat-o pe Olga. Am găsit-o în locul în care găseşti pe oricine. Pe Facebook. 

Acum este studentă la Limbi Străine, în Bucureşti. Mi-a povestit că un prieten bun a îndrumat-o să vină în România. Tot el i-a zis să vină aici încă din liceu. Asta a însemnat să piardă un an, pentru că a repetat clasa a IX-a. "Scopul meu nu a fost doar să învăţ în străinătate. Eu am vrut să obţin ceva cu asta. De aceea am progresat în liceu şi am ajuns la o facultate care să-mi ofere un viitor mai bun. Nu m-aş fi văzut făcând liceul în România, pentru ca apoi să mă întorc în Moldova la facultate."

Planuri de viitor

Îşi doreşte să rămână şi după facultate aici. Să se întoarcă la ea în ţară ar fi ultima variantă luată în calcul. "Un adolescent care reuşeşte nu doar să supravieţuiască, ci chiar să aibă succese într-o ţară în care nu cunoaşte pe nimeni, nu doreşte să se mai întoarcă acolo de unde a venit. Nu că ar fi rău acolo, pentru că acolo am familia, e ţara mea, locul în care am trăit atâta timp. Se întorc doar cei care nu mai pot fără mami sau cei care se căsătoresc acolo." Nu s-ar întoarce acolo dacă ar găsi un loc de muncă bun în România. Am întrebat-o cum ar reacţiona dacă i s-ar oferi în Moldova o slujbă mai bună decât în România. Râde. "Eu tot nu m-aş întoarce. M-am obişnuit în România. Am rude aici, verişori, iar sora mea urmează să vină la liceu în România."

Am înţeles, Olguţa nu vrea nici în ruptul capului să se întoarcă în Republica Moldova. Dar oare toţi sunt aşa?

O altă Olguţa, doar că mai mare

Ala are 25 de ani şi a terminat Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori. A copilărit într-un sat situat la 100 de kilometri de Chişinău. Din 30 de elevi, câţi erau în clasă la generală, cam 15 ajungeau la facultate. Sora ei mai mare a plecat la Iaşi să facă liceul. Fratele mijlociu a urmat-o. Devenind deja o tradiţie de familie, Ala a venit şi ea în România.

"Sunt o fire independentă, voiam să plec cât mai departe." A intrat la un liceu cu profil economic din Bucureşti. A venit aici cu doi colegi de clasă. Unul intrase la Brăila şi celălalt la Bucureşti. Ei doi, cei din capitală, au terminat liceul aici. Celălalt, fiind mai apropiat de părinţi şi de valorile din ţară, s-a întors după un semestru în Moldova.

Nicăieri nu-i mai bine ca acasă. Sau poate că e?

Acum, după atâţia ani petrecuţi aici, vede locul natal cu alţi ochi. "Cei care au rămas în sat par dezlipiţi de lume. Nu sunt aşa deschişi. Trebuie să cunoşti mai multă lume, să treci prin mai multe situaţii, ca să vezi ce e mai bine pentru tine."

Salariul minim pe economie în Moldova este de aproximativ 350 de lei românești. În plus, ca să te angajezi, trebuie să dai "ceva". Primele luni nu eşti plătit. Faptul că te instruiesc este suficient, nu trebuie să mai câştigi şi bani. La facultate e cel mai rău. Ala povesteşte zâmbind că, în generală, proful le-a zis direct: “"Nu-mi mai aduceţi flori, daţi-mi banii, că am nevoie de un purcel de Crăciun”. La liceu, când ai corigenţe, duci o cafea, o bomboană şi se rezolvă. La facultate, însă, lucrurile iau amploare. Vin foarte mulţi studenţi din Africa. Nici nu ştiu limba. Părinţii lor au bani, aşa că ei nu trec pe la cursuri. Sunt multe cluburi prin Chişinău, au ce face în sesiune. La fel se întâmplă şi cu studenţii moldoveni cu venituri mari.

"Nu mi-aş fi permis să fac o facultate în Chişinău. Acolo plăteşti cămin, facultate, examene, tot. Foarte puţini intră la buget. Aici am avut gratuit totul, trebuia doar să învăţăm."

O întreb dacă vrea să se mai întoarcă întoarcă în Moldova. Îmi răspunde sincer: "Da". Apoi o bufneşte râsul: "Da, acasă, în vizită, m-aş întoarce. E frumos e... acasă. Dar nu să rămân. Vreau să mai văd, vreau să mai cunosc şi altceva, merg mai departe." E trist pentru părinţi să vadă că nu-ţi mai doreşti să vii acasă. Sau să rămâi acasă, mai exact. Locul care îţi era altădată întregul Univers, acum e doar o cutie cu amintiri. Dar şi acea cutie mai trebuie deschisă din când în când, ca să nu se pună praful.

Dintre cunoscuţii ei care au studiat în România, s-au întors doar cei care aveau o situaţie materială bună sau cei care au hotărât să se căsătorească acolo. O colegă de-a ei, care nu a intrat la master aici, s-a întors acasă. A încercat să se angajeze la o bancă în Chişinău. Acolo i s-a spus: "Numele tău de familie îmi aduce aminte de cineva. Eşti cumva rudă cu şeful?" După ce ea a zis că nu, i s-a răspuns: "Bine, în cazul ăsta, vă sunăm noi".

O a doua casă

După ce a terminat facultatea, şi-a găsit uşor de muncă aici în România. Ştiind limba italiană, s-a angajat repede la o bancă. Este mulţumită de realizările ei. Oricât de mult spune că îi place aici, nu pot să nu-i observ sclipirea aceea din ochi şi zâmbetul pe care îl are atunci când vorbeşte despre Moldova. O numeşte simplu: "acasă".

În situaţia acestor studenţi moldoveni se regăsesc mulţi tineri din întreaga Europă, şi nu numai. Fie pentru un viitor mai bun, fie numai din dorinţa de a fi independenţi, ei îşi părăsesc ţara natală. Câţi din ei se întorc acasă? Eu cred că toţi fac asta. După o zi de cursuri sau de muncă, atunci când stai în pat, cu ochii închişi, te gândeşti unde ai vrea să te trezeşti. Nu pot răspunde pentru voi, dar singurul loc în care aş vrea să fiu ar fi în patul meu din camera mea, iar lângă mine să fie mama. Când închizi ochii, tu unde ai vrea să te trezeşti?

Sursa foto: ziaruldecluj.ro